16 martie 2015

Povestea evolutionista a lui mos Darwin

Povestea evolutiei darwiniste se bazeaza pe ideea ca totul a pornit de la o celula (rezultata dintr-o explozie spatiala??) care a aterizat intamplator pe planeta noastra. Minunata celula sosita din spatiu - chiar si fara creier era foarte desteapta! - dupa ce a petrecut ea ceva timp pe planeta si-a spus: "Totusi ... viata asta de celula idioata n-are niciun sens! Vreau sa fiu peste! Am zis!". Wow ... si ce sa vezi? Ca-n basmele bunicii celula s-a ascultat pe ea insasi si s-a transformat intr-un mormoloc. "Dar stai! Asta-i viata? Imi trebuie ochi, aripioare, codita, solzi si branhii! E clar ca asa nu voi ajunge nicaieri! Trebuie sa evoluez neaparat!". Mormolocul se incorda si cu puterea fantastica a creierului sau rezolva noua etapa a evolutiei.

Timpul trecu si mormolocul se facu un ditamai pestisorul. Fericitul pestisor se balacea toata ziua, liber, fara nicio grija, caci era singur-singurel; toata planeta era a lui. Nu avea de ce sa evolueze caci totul era foarte bine. Asta pana intr-o zi cand a ajuns la mal si a dat cu gurita de pamant. "Hopaaaa ... ce-avem noi aici? Ce-i cu pamantul asta?" s-a intrebat buimacit mormolocul. Fericirea acestuia se terminase; descoperise pamantul pe care nu putea trai un peste. "Nu-i nimic! Evoluez si gata! Ce mare scofala?". Si-a construit niste picioruse si si-a schimbat branhiile in plamani. "Ce simplu a fost!" si-a spus bucuros noul pestisor de uscat cu picioruse.

Dupa ce s-a saturat sa tot bata pamantul in lung si-n lat inutil, proaspatul pestisor de uscat cu picioruse s-a gandit ca a sosit timpul diversitatii pe planeta. Astfel ca inteligentul pestisor de uscat cu picioruse si-a propus sa se transforme in crocodil, girafa, rinocer, albina, musca tete, tigru bengalez, gorila, pisica, cal, gaina si multe altele. Nu a fost o mare problema pentru el caci pestisorul de uscat cu picioruse era la fel de capabil ca celula. Poate chiar mai capabil.

La un moment dat o gorila mai deosebita, stand cu burta la soare si privind ganditoare cerul, si-a zis: "Cred ca a sosit timpul sa evoluez in om, sa-i stapanesc pe toti! Dar nu intr-unul ci in doi, mascul si femela! Ahh ... si sa nu mai fiu atat de paroasa!". Corect!
Ultima idee care i-a trecut prin cap a fost legata de un suflet, de ceva care sa o faca sa aiba sentimente, trairi, caci acestea nu mai existasera pana atunci.
Nicio problema! Si gorila mostenea puterile celulei asa ca orice isi imagina se si indeplinea. Cu sufletul au fost ceva probleme caci nu gasea compozitia chimica exacta a acestuia dar pana la urma s-a descurcat. Incet-incet misiunea a reusit si gorila s-a transformat in doi tineri, un barbat si o femeie.

Cu toate acestea exista totusi o problema: chiar daca femeia avea vagin corpul acesteia pastra trasaturi masculine. Studiindu-se in luciul apei femeii i s-a parut ca ceva era in neregula asa ca si-a modificat fizionomia, forma corpului si statura ca sa placa barbatului (si-a dat seama ca era nevoie si de asa ceva?!). A inceput sa mearga si putin mai altfel decat barbatul, mai leganat, dand putin din fund. Acum da, era cu totul altceva! Pe parcurs si-a confectionat si un uter ca sa poata face copii, si-a marit sanii (cu ajutorul vointei) si si-a creat niste mici pungute in sani care se umpleau automat cu lapte atunci cand trebuia sa-si alapteze copiii. S-a gandit si la un mecanism prin care putea opri suvoiul de lapte la nevoie. La finalul transformarilor femeia si-a spus: "Ia sa am si o menstruatie lunara ca nu strica!". Wow ... dar cum a putut face femeia toate aceste lucruri complexe? Simplu! Numai cu ajutorul imaginatiei si a vointei proprii (avea o vointa de fier).
Din acel moment evolutia s-a oprit (nimeni nu stie cauza) si toti au trait fericiti (relativ) pe pamant pana la adanci batraneti. Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa!

Cam asta este povestea evolutiei darwiniste. Dupa cum usor se poate observa Darwin, la fel ca si Jules Verne sau Ion Creanga, a fost plin de fantezie!
In linii mari ideea de baza a povestii evolutiei este aceea ca o simpla celula fara creier a tot evoluat (si-a imaginat ea etapele necesare??) transformandu-se in diverse specii extrem de complexe si variate!? Speciile intermediare, din nevoia de a supravietui, n-au stat pe ganduri si s-au autotransformat in diverse specii mai performante!?
Raman totusi niste semne de intrebare (daca ar fi sa vorbim despre aceasta fantezie).

- De ce nu s-au transformat toti pestii in oameni? S-au toate maimutele? S-au poate ca aceste animale au decis ca-i mai potrivit sa ramana in acest stadiu, cine mai stie ...
- Pisicile pot fi omorate de animalele mai mari. De ce nu si-au dezvoltat acestea o statura mai mare si colti de tigru sau chiar de elefant?
- Broscutele pot fi omorate de aproape orice fiinta. De ce nu si-au dezvoltat acestea o pereche de aripi ca sa poata zbura in caz de pericol? S-or fi saturat si ele de o asemenea viata chinuita, nu?
- Serpii se tot tarasc pe pamant. De ce nu si-au dezvoltat niste picioruse, ceva, ca sa nu se mai juleasca pe burta?
- Fluturasii sunt extrem de fragili. De ce nu si-au dezvoltat niste aripi si cioc de vultur?
- Iepurasii nu s-au saturat sa se teama de oricine? De ce, la un moment dat, satui de evolutia lor nedreapta, acestia nu si-au zis: "Da' ia stai un pic? Eu sunt prostu' satului? Ia sa-mi dezvolt eu niste ghiare si colti de leu african! Ia uita-te la ei ..."
- Femeile nu s-au saturat pana acum sa tot fie plapande, minione, mult mai slabe decat barbatii? Poate se transforma si acestea in niste chiparosi cu colti de mamut (ghiare mai au unele :) ). Doamne fereste!

Ce s-a intamplat cu evolutia in cazurile de mai sus? S-o fi gandit si evolutia ca-i destul. Gata! Ajunge cu transformarile! O ultima intrebare (de zece puncte): De unde ar fi putut proveni acele substante chimice din spatiu care ar fi produs imaginarul Big Bang?

As putea sa umplu cateva pagini cu asemenea intrebari dar n-are rost sa-mi pierd timpul. (Pseudo) teoria evolutionista este atat de stupida incat nici macar oamenii de stiinta nu pun prea mare baza pe ea. Dar nu prea conteaza. Stupida, ilogica, aberanta, merge si asa caci altceva chiar ca n-au baietii in desaga. Orice stupizenie este buna daca aceasta se poate opune, in vreun fel, credintei in Dumnezeu.
Evolutia nu poate exista ca teorie stiintifica deoarece nu este repetabila, nu poate fi testata si nici observata. Va dati seama ca povestea asta fantezista se preda la modul serios copiilor in scolile publice atee? Locul evolutionismului nu este in stiinta ci langa povestile spuse la gura sobei.

Aceasta este povestea evolutionista a lui mos Darwin. E numai buna de spus copiilor (pana in trei ani) inainte de culcare. Mare-i gradina Domnului!

Niciun comentariu:



Subscrieti la blogul Kraftwin (introduceti adresa email in caseta)